The WWF is run at a local level by the following offices...

Climate Witness: Dan Cox, USA

Posté le 5 décembre 2008

Numele meu este Daniel J. Cox. Am 48 de ani şi locuiesc în districtul Gallatin, în afara oraşului Bozeman, Montana, USA. Îmi câştig existenţa practicând foto – jurnalismul în scopul alcătuirii de documentare despre natura şi viaţa sălbatică, având această meserie de 28 de ani.

English | हिन्दी | Русский | Deutsch | Română | Français | Dutch | Italiano
S-a întâmplat ca în timpul călătoriilor mele spre Arctic şi Churchill, Manitoba să am posibilitatea să fotografiez adunarea anuală a ursului polar, conştientizând astfel şi majoritatea schimbărilor care au avut loc în natură datorită încălyirii climei. Am realiyat diferite incursiuni în această zonă timp de 20 de ani, consecutiv. În timp ce scriu aceste rânduri, călătoresc cu avionul spre acelaşi oraş moc de pe malul râului Hudson pentru an alt sezon de fotografierea a urşilor.

Observaţiile mele în ceea ce priveşte schimbările climei sunt bazate mai mult pe călătoriile mele înspre nord. Prima dată când am vizitat oraşul Churchill a fost in 1988. În drumul meu spre această interesantă comunitate subarctică mă oprec pentru a petrece o noapte in Winnipeg. Când am ajuns acolo în 1988, vremea era rece şi băteau rafale de vânt puternice. Deja se aşternuse un strat de zăpadă de 40 – 60 de cm şi îmi amintesc toate acestea foarte bine datorită aveturilor mele nocturne care mă duceau de la hotel într-un loc în care puteam să mănânc. Acest lucru devenise obişnuinţă pentru primii 10 – 12 ani. Însă, acum nu mai este aşa. Anul trecut soarele strălucea, nici urmă de zăpadă pe sol, iar temperaturile erau cu mult deasupra punctului 0. Era o zi frumoasă de toamnă.

Prima dată când am realizat că lucrurile urmau să se schimbe a fost în jurul anilor '90, dar a devenit evident de abia in anii 2003 sau 2004. Întâi a fost o schimbare dăţilor în care eram obişnuiţi să plecăm din Capul Churchill pntru a vedea urşii polari. Expediţiile noastre obişnuiau să înceapă pe data de 3 noimebrie. În acest an, 2008, aceeaşi expediţie nu va începe mai devreme de 17 noiembrie. Pentru a putea pleca să vedem urşii vehiculul nostru are nevoie ca linia de coastă să fie îngheţată. Însă acum acest lucru nu mai este posibil deoarece solul nu mai îngheaţă la fel de tare.

În anii trecuţi, la sfârşitul aventurilor noastre la Capul Churchiill, urşii polari deja plecaseră. Stratul de gheaţă era bine format, iar temperaturile erau cu mult sub 0 grade aşa încât golful era acoperit de zăpadă. În acest sezon când am plecat de la Capul Churchill în data de 26 noiembrie, 2008, urşii polari erau încă acolo, golful era încă deschis şi mai multe ursoaice cu puii aratau obosite, înfometate şi mai costelive ca niciodata.

Această schimbare de temperatură este mai comfortabilă pentru mine deoarece călătoresc, dar afecteaza dramatic pe urşii polari pe care îi voi fotografia. Fiecare săptămână în plus în care ei nu pot merge pe stratul de gheţă să vâneze înseamnă mai puţină grăsime, prin urmare mai puţine condiţii pentru un organism sănătos. Astăzi, urşii polari din partea vestică a regiunii Golfului Hudson, devin din ce în ce mai mici şi mai slabi, aşa cum observa majoritatea oamenilor de ştiiţă care îi studiază. Dacă această situaţie continuă, se presupune faptul că această populaţie de urşi polari va muri, iar urşii polari din Golful Hudson vor fi un subiect al trecutului în cel mult 20-30 de ani.

Ocupaţia mea de foto-jurnalist îmi oferă posibilitatea de a confirma prin documente clima arctică şi mulţimea transformărilor prin care această zonă trece acum. Este scopul meu sa petrec următorii ani înregistrând aceste schimbări şi efectele pe care încălzirea climatică le va avea asupra vieţii sălbatice şi a oamenilor din nordul îndepărtat.

Toată această acţiune se va afla sub supravegherea grupului de conservare Polar Bears International. Puteţi găsi mai multe detalii despre activitate solicitantă şi eficacitatea acestei organizaţii vizitând site-ul lor: www.polarbearsinternational.org sau al meu: www.naturalexposures.com. Am încredere în faptul că munca mea prin intermediul PBI îi va ajuta pe oamenii din toată lumea, aşa încât să înceapă să facă modificările necesare pentru stoparea contribuţiei omului la prezenţa CO² în atmosferă.

Toţi oamenii de ştiinţă din cadrul PIB au certitudinea că încă mai este timp pentru a schimba rezultatul încălzirii globale. Speranţa noastră ar putea deveni realitatea dacă fiecare dintre noi ne-am asuma răspunderea de a utiliza mai puţină electricitate, mai puţin carburant, şi dacă am păstra şi recicla, realmente tot. Acest tip de economie corespunde unei noi lumi care ar putea asigura multe locuri de muncă, îngrijind planeta în acelaşi timp. Eu privesc acest lucru aşa. Mulţi dintre noi îşi asigură aproape orice. Ne asigurăm viaţa, locuinţa, maşina, sănătatea şi multe alte lucruri lumeşti. De ce să nu semnăm o poliţă de asigurare pentru planeta noastră? Într-un final vom avea apă mai curată, un aer mai curat şi uşor de respirat, apă de ploaie mai curată şi o viaţo calitativ îmbunătăţită. Aceste lucruri, alături de suportul guvernamental în ceea ce priveşte noutatea şi tehnologiile ecologice devin cheia menţinerii existenţei acestei planete extraordinare. Timpul nostru este scurt în adoptarea acestor schimbări dacă dorim ca ele să fie eficiente. Rezultatul ignoraţei acestor lucruri nu va fi altfel decât catastrofal pentru ceea ce este astăzi specia homo – sapiens.

Revizie ştiinţifică

Revizuit de: Dr Henry Huntington, cercetător independent, USA

Descrierea, realiyată de Dan, asupra schimbărilor ce au avut loc în zona Churchill, schimbări climatice cât şi fizice a urşilor polari, sunt compatibile cu observaţiile ştiinţifice din acea zonă şi cu cu ceea ce presupunem noi că se va întâmpla datorită acestor schimbări climatice din regiune. Partea sudică a Golfului Hudson este, sub mai multe aspecte, un habitat marginal pentru urşii polari, fiind astfel la extremitatea sudică a razei lor de răspândire şi într – o zonă în care calota de gheţă este din ce în ce mai inconstantă şi nesigură în stabilitate şi grosime. Unele dintre aceste probleme sunt mai întâlnite în Alaska de nord. George Divokz, cel care a studiat urşii din insula Cooper lângă Barrow, Alaska, timp de câteva decenii, a observat că sunt din ce în ce mai mulţi urşi pe uscat în timpul verii, până la punctul în care nu mai sunt capabili să efectueze activităţile practice aşa cum obişnuiau. În Alaska, ca şi în Golful Hudson, stratul de gheaţă s-a subţiat dramatic, micşorând astfel habitatul preferat al urşilor şi forţându-i pe aceştia să adopte noi comportamente petrecând mai mult timp pe ţărm.

Ce reprezintă acest lucru pentru viitor ul urşilor polari este din păcate mult prea sigur. Urşii vor fi capabili să se adapteye într-un fel sau altul, cum ar fi să înveţe să se hrănească şi să vâneze pe pământ în timpul verii. Câţiva dintre urşii polari au ales să interacţiona cu urşi bruni. Este însă prea devreme să afirmăm că acest lucru va deveni un obicei, dar dacă urşii polari vor fi pe uscat mai des, se vor întâlni cu mai mulţi urşi bruni. La ce fel de adaptări va duce acest lucru, rămâne însă de văzut.

Sunt mulţumit de faptul că Dan este optimist în privinţa viitorului urşilor polari. Ei sunt un simbol al lumii arctice, o natură nealterată şi ne înfrumuseţează vieţile. După cum afirmă şi Dan, este încă timp, însă doar dacă decidem să acţionăm cât mai repede.

Referinţe: “Ecological Applications”: implicaţiile schimbăriilor climatice în ceea ce priveşte mamiferele marine din zona arctică.
Această colecţie de texte oferă un sens mai larg observaţiilor efectuate de Dan, deşi este important să notăm faptul că proiectarea climatică utilizată este depaşită. Prăbuşirea reala a calotei glaciare în mare este mult mai rapidă, făcând din această problema un pericol iminent.

All articles are subject to scientific review by a member of the Climate Witness Science Advisory Panel.

This story was translated by a Climate Witness volunteer translator